Biserici fortificate sasesti din Transilvania

   Cele mai multe biserici fortificate se gasesc in zona Sibiului si în localitatile din jurul Mediasului. Spre deosebire de cetatile din vestul Europei, bisericile - cetati din S-E Transilvaniei nu erau locuite permanent. Ele aveau functii sacrale, de adapostire a populatiei si de aparare în caz de primejdie.

  

   Carta - Alberic de Troisfontaines, autorul unei cronici cruciate de limba latina din secolul al XIII-lea, ne-a pastrat o poveste despre Carta. El ne spune ca... "in Transilvania (ultra sylvas), langa Carta (Kerte), a aparut, dupa cum se spune, o inselaciune a demonilor. Au aparut oameni rosii, cam doua sute, si erau de statura mai mica decat sunt ai nostri, si au iesit dintr-un munte pe cai rosii; sub privirile oamenilor ei tineau diferite cuvantari. Navalind asupra celor din targ s-au intors in pestera lor si nici nu au mai aparut dupa aceea. Unul singur, oprit scurt timp de catre careva din targ, i-a inrosit mana cu totul si a fugit. Aceluia, cat timp a mai trait, i-a ramas mana rosie. Aproape toti cei care i-au vazut au patimit cate o nenorocire in acel an." 

    Altana - Legenda spune ca primii sasi care au ajuns pe aceste meleaguri erau condusi de zece greavi. Cei zece greavi au tinut sfat cu gand sa-si boteze asezarea. Fiecare dintre ei tinea mortis sa ii dea numele lui, dar s-au inteles ca acela care va munci cu cea mai mare harnicie sa primeasca onoarea. Cum insa toti au muncit cu spor, n-au putut spune care dintre ei se cuvenea sa-i dea numele si au hotarat ca asezarea sa se numeasca dupa toti cei zece, adica Alle Zehn.

   Biertan - Biertomenii, oameni seriosi si cu faima mare de zgârciti, sustineau ca mediesenii, care se tineau de potlogarii, i-ar fi tras pe sfoara. Povestea spune ca odinioara au plecat doua delegatii la rege, cu scopul de a-l convinge sa aleaga pe una dintre cele doua localitati ca sediu al Scaunului. Una dintre solii era cea din Biertan, formata din oameni cinstiti si imbracati modest, iar alta era cea din Medias, care il avea in frunte pe un negustor foarte siret, imbracat in haine scumpe si zdravan de gura. Asa se face ca Biertanul, desi avea mai multi locuitori si platea un impozit mai mare, a pierdut batalia. In locul lui a fost ales Mediasul, de pe urma unui negustor potlogar. Sau cel putin asa sustineau cei din Biertan.

   Apold - Asezarea de la Apold exista inainte de a veni colonistii sasi. Pe teritoriul ei au fost descoperite vase ceramice care nu se aseamana cu cele ale sasilor din secolul al XIII-lea, ci mai degraba cu cele ale autohtonilor de dinaintea cuceririi maghiare. Vasele au fost descoperite in niste bordeie, tip de constructie care disparuse din spatiul german inca din secolele al XI-lea, de unde se poate trage concluzia ca ar putea fi atribuite fie romanilor, fie pecenegilor.

   Şaroş pe Târnave - Localitatea Saros pe Tirnave dateaza din vechi timpuri fiind atestatat documnetar inca din 1282. In prima jumatate a secolului XIV este planificata si construita biserica gotica cu trei nave. In secolul urmator hoardele turcesti distrug satul si biserica.Localnicii reconstruiesc si fortifica biserica dotata acum cu o singura nava si avind forma de cruce. Constructia este finalizata in anul 1422 si este sfintita de un trimis al papei de la Roma primind hramul Sf. Elena si Sf. Nicolae. In 1483 incep lucrarile la zidul imprejmuitor al bisericii care este intarit cu cinci turnuri de aparare.

    Valea Viilor - Apare pentru prima oara in istorie in 1305, dupa moartea comitelui Apafi, proprietarul comunei, sub numele de "terra Baromlak", nume care ar putea fi tradus din maghiara drept "locuinta pentru vite", dar care putea de asemenea fi o forma maghiarizata a numelui sasesc. Acesta a fost atestat o jumatate de secol mai tarziu intr-un document care aminteste de preotul "Gerhardus de Wurmloch", a carui biserica tinea de Capitlul de Schelk (Seica Mare). Numele sasesc ar insemna poate "gaura" (Loch) de "sarpe" (Wurm). Daca localitatea va fi fost plina de serpi sau plina de vite nu stim cu siguranta, dar stim ca era un domeniu nobiliar si ca apartinea familiei Apafi.

   Malancrav - Istoria acestei biserici fortificate se leaga de numele unei familii din marea nobilime latifundiara transilvaneana, Apafi. Comuna aservita si proprietate a comitatului de Alba Iulia, dar formand o latifundie inclusa intre scaunele saseati de Sighisoara, Medias si Cincu, Malancravul a fost atribuit de catre regele Ungariei acestei familii nobiliare.